Dilema subvențiilor în Valea Jiului. Securitatea minelor Lonea și Lupeni, blocată de un buget insuficient

Tranziția energetică a României se lovește de un zid financiar și tehnic în bazinele miniere din Valea Jiului. Deși angajamentele asumate prin PNRR și legislația privind decarbonizarea impun închiderea definitivă a minelor Lonea și Lupeni până la data de 31 decembrie 2026, realitatea economică indică un scenariu mult mai complicat.

Complexul Energetic Valea Jiului (CEVJ) avertizează că respectarea acestui calendar este imposibilă, în condițiile în care ajutorul de stat rămâne insuficient pentru a acoperi costurile enorme de punere în siguranță a zăcămintelor.

Subvenția ca oxigen

Eficiența întregului proces de închidere este strâns legată de fluxul constant de capital guvernamental, însă cifrele actuale scot la iveală un dezechilibru financiar profund. Datele publicate de Profit.ro confirmă o discrepanță alarmantă între sumele alocate și costurile reale ale securizării tehnice. Deși necesarul pentru lucrările din subteran depășește pragul de 663 milioane de lei, bugetul de stat pentru anul 2026 prevede o alocare de mai puțin de 350 milioane de lei.
Această vulnerabilitate este vizibilă în structura internă a veniturilor Complexului Energetic Valea Jiului. Din totalul de 686 milioane de lei, suma de 505 milioane de lei provine exclusiv din subvenții directe. Practic, ajutorul de stat reprezintă singurul pilon care susține activitatea companiei, în timp ce restul bugetului este acoperit prin pierderi asumate oficial. Fără o corecție financiară imediată, prăpastia bugetară transformă obligațiile de mediu și de siguranță într-o misiune imposibil de îndeplinit sub presiunea termenelor europene.
Această dependență masivă de resursele publice subliniază vulnerabilitatea operatorului de stat. Fără o suplimentare a acestui ajutor, riscurile în subteran cresc, iar nerespectarea normelor tehnice poate duce la catastrofe ecologice.

Licențe prelungite și termene nerealiste

Conducerea CEVJ a inițiat deja demersurile pentru prelungirea licențelor de concesiune cu încă cinci ani, deși acestea expiră teoretic la finalul anului 2026. Sindicatul „Muntele” susține această amânare și afirmă că termenele inițiale nu au nicio legătură cu dificultățile fizice din teren.
Statul analizează acum modificarea cadrului legal pentru a evita un vid legislativ. Această măsură urmărește transformarea procesului de închidere dintr-o cursă contra cronometru într-o operațiune controlată, care să protejeze atât angajații, cât și mediul înconjurător.

Orizontul 2032, strategia pentru Livezeni, Vulcan și Paroșeni

În timp ce unitățile Lonea și Lupeni epuizează ultimele soluții de supraviețuire administrativă, restul activelor din cadrul complexului urmează o strategie de retragere pe termen lung. Planul de decarbonizare stabilește un calendar mult mai permisiv pentru minele Livezeni și Vulcan. În acest caz, autoritățile au fixat data de 31 decembrie 2032 ca termen final pentru închiderea și ecologizarea completă a siturilor. Această fereastră extinsă permite o gestionare mai prudentă a resurselor și a forței de muncă, sub protecția acelorași scheme de ajutor de stat.
Un rol central în acest mecanism de tranziție revine termocentralei Paroșeni, care rămâne „plămânul” energetic al văii. Grupul 4 al acestei unități va păstra focul aprins până la sfârșitul anului 2030 dintr-o necesitate tehnică precisă.
Monika BACIU