Cât mai contează termocentralele pe cărbune când Dunărea scade, iar Unitatea 1 de la Cernavodă este oprită?

În mijlocul verii, în timp ce panourile fotovoltaice domină autoritar producția instantanee de energie electrică a României, sistemul energetic național continuă să depindă de stabilitatea oferită de sursele clasice.

Cu o Unitate de la Cernavodă oprită accidental din cauza nivelului scăzut al Dunării și cu debite reduse pe principalele fluvii, producția pe bază de cărbune asigură un sprijin crucial de peste 500 MW în mixul energetic național.
Conform datelor în timp real privind starea Sistemului Energetic Național (SEN) înregistrate la data de 2 august 2026, ora 11:51, producția totală a țării se ridica la 4.735 MW.
Așa cum era de așteptat într-o zi senină de vară la orele prânzului, energia fotovoltaică a acoperit aproape jumătate din totalul generat, respectiv 47,39% (2.243 MW). Totuși, sub această suprafață aparent Verde și dominată de energia regenerabilă, structura de bază a sistemului traversează un moment delicat de ajustare tehnologică și climatică.

Producția pe cărbune, peste hidrocentrale și eolian

În ciuda politicilor europene de tranziție energetică și a calendarului strict de eliminare treptată a resurselor fosile, cărbunele rămâne a patra cea mai importantă sursă de energie a țării, generând 11,43% din totalul național (541 MW).
Această valoare situează cărbunele peste nivelul generat de sursa hidro (357 MW – 7,54%) și peste parcurile eoliene (211 MW – 4,46%), care traversează o perioadă de randament redus specifică sezonului cald.
Termocentrala Paroșeni este disponibilă ca unitate de producție pentru Sistemul Energetic Național, însă nu există în acest moment o confirmare publică oficială că grupul energetic a injectat energie în rețea în ultimele zile.
Topul surselor de producție la ora analizată se prezintă astfel:
Fotovoltaic: 2.243 MW (47,39%)
Nuclear: 683 MW (14,43%)
Hidrocarburi (Gaz/Păcură): 645 MW (13,63%)
Cărbune: 541 MW (11,43%)
Hidro: 357 MW (7,54%)
Eolian: 211 MW (4,46%)
Biomasă: 53 MW (1,12%)
Instalații de stocare: 0 MW (0,00%)

De ce este nevoie de cărbune? Șocul de la Cernavodă și seceta de pe Dunăre

Rularea capacităților pe cărbune la un nivel susținut de peste 540 MW devine crucială în contextul problemelor tehnice și de mediu raportate în planul operativ al dispeceratului energetic.
Raportul privind opririle neplanificate și lucrările de mentenanță (Unități > 100 MW) arată o problemă majoră la CNE Cernavodă. Unitatea U1 (cu o putere instalată de 706,5 MW) a suferit o oprire accidentală din cauza scăderii debitului Dunării. Opririle programate și prelungite accidental acoperă perioada 28 iulie – 10 august 2026, lăsând centrala nucleară să funcționeze într-un singur reactor (Unitatea 2), generând doar 683 MW în loc de peste 1.300 MW cât ar fi fost capacitatea nominală.
În paralel, hidrocentralele majore întâmpină restricții din cauza debitelor scăzute sau a lucrărilor planificate:
•Centralele hidro de la Porțile de Fier I au unitățile TH4 și TH3 retrase din exploatare pentru modernizări și reparații la echipamentele de acționare.
•Centrala CHE Râu Mare are, de asemenea, o unitate oprită pentru lucrări de mentenanță.
Nici sectorul centralei electrice pe gaz (hidrocarburi) nu funcționează la capacitate maximă, fiind afectat de revizii și neîncadrări în limitele de emisii NOx (cum este cazul grupului TA 4 de la CTE Iernut) sau reparații în urma unor incendii/defecțiuni mecanice (CET București Vest, CET Brazi).

Dilema stocării și vulnerabilitatea de la apusul soarelui

Un alt detaliu critic evidențiat de datele SEN este cifra de 0 MW din dreptul instalațiilor de stocare. Fără capacități de stocare în baterii sau hidrocentrale cu acumulare prin pompaj operaționale la scară largă, sistemul național se bazează exclusiv pe producția în timp real.
Această realitate creează o vulnerabilitate majoră pentru orele serii. Când soarele va apune și producția de 2.243 MW fotovoltaici va scădea treptat spre zero, cererea din sistem va trebui preluată instantaneu de centralele dispatchabile. În lipsa Unității 1 de la Cernavodă și cu un aport hidro limitat de secetă, grupurile termoenergetice pe cărbune din Bazinul Olteniei rămân pilonul de bază care previne dezechilibrele majore sau necesitatea unor importuri masive de energie la prețuri de vârf.
Situația din 2 august 2026 demonstrează clar că, deși tranziția către energie verde avansează rapid în perioadele favorabile (zile însorite de vară), renunțarea la capacitățile pe cărbune înainte de punerea în funcțiune a unor soluții solide de stocare și de grupuri pe gaz flexibile reprezintă un risc de securitate energetică. În zilele în care natura afectează simultan debitul Dunării și bate vântul prea puțin, cărbunele dovedește că rămâne o resursă strategică indispensabilă pentru funcționarea stabilă a României.
Monika BACIU