Radiografia unui sistem disproporționat. Între colapsul prin supraaglomerare și paturile goale din spitale

O analiză atentă a infrastructurii medicale din județul Hunedoara scoate la iveală o realitate administrativă profund dezechilibrată, în care managementul paturilor spitalicești pare desprins din două lumi complet diferite.

În timp ce unele unități medicale sunt efectiv strivite sub presiunea unui aflux de pacienți care depășește posibilitățile fizice ale clădirilor, alte spitale funcționează într-un regim de avarie clinică, cu secții aproape pustii.
Cazul cel mai alarmant este, fără îndoială, cel al Spitalului de Psihiatrie Zam. Unitatea medicală a devenit un adevărat punct fierbinte pe harta suprasolicitării din regiune. Cu o structură aprobată de 350 de paturi, spitalul funcționează la un grad de ocupare general de 105%, o cifră care în managementul sanitar echivalează cu o criză permanentă. Presiunea majoră se concentrează pe sectorul de cronici: din cele 270 de paturi alocate acestei categorii, indicatorii de utilizare au explodat, atingând un nivel critic de 119%. Chiar și pe segmentul pacienților acuți, unde sunt disponibile 80 de paturi, gradul de ocupare se menține la un nivel considerabil de 61%. Această supraîncărcare structurală arată că unitatea de la Zam preia o povară socială și medicală mult mai mare decât a fost proiectată să suporte.
La polul opus, într-o contradicție flagrantă cu situația de la Zam, se situează Spitalul General CF Simeria. Deși dispune de o infrastructură oficială de 105 paturi, această unitate medicală pare să sufere de o lipsă cronică de adresabilitate. Gradul mediu de ocupare a paturilor este de doar 39%, ceea ce înseamnă că, în cea mai mare parte a timpului, mai mult de jumătate din capacitatea spitalului rămâne neutilizată. Analiza pe secții arată că cele 84 de paturi destinate pacienților acuți sunt ocupate în proporție de doar 39%, în timp ce sectorul de paliație (care numără 16 paturi) și cel de spitalizare de zi (5 paturi) reușesc să ridice media doar până la un procent de 60%.
În tot acest peisaj al extremelor, zona de pneumoftiziologie din județ oferă o dinamică mult mai stabilă și mai așezată. Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, cu o capacitate de 79 de paturi (50 pentru cronici, 24 pentru paliație și 5 pentru spitalizare de zi), funcționează la un grad de ocupare optim de 71%. Unitatea reușește să își eficientizeze resursele fără a intra în zona de alertă a supraaglomerării. În schimb, Sanatoriul similar din Geoagiu, deși mult mai mic – având doar 36 de paturi aprobate (28 pentru cronici și 8 pentru spitalizare de zi) –, funcționează la o capacitate redusă, înregistrând un grad de ocupare de 49%.
Aceste date conturează imaginea unui sistem județean fragmentat, în care resursele logistice nu sunt aliniate cu nevoile reale ale populației. Întrebarea care rămâne deschisă este cum reușesc managerii de la Zam să gestioneze surplusul de pacienți care depășește numărul de paturi din acte și de ce spitale precum cel din Simeria nu reușesc să atragă bolnavi, deși au spațiu excedentar.
Monika BACIU