Județul Hunedoara: între poli de dezvoltare și periferii asistate social
O radiografie atentă a execuțiilor bugetare ale Unităților Administrativ-Teritoriale din Județul Hunedoara dezvăluie o realitate incomodă: un teritoriu care funcționează la două viteze economice și sociale. În timp ce marile municipii reușesc să își echilibreze cheltuielile sociale printr-o bază fiscală solidă, numeroase comune rurale par să supraviețuiască aproape exclusiv din transferuri sociale, în special indemnizații de invaliditate.
Cea mai gravă situație se regăsește în Comuna Blăjeni, un exemplu-limită al dependenței bugetare. Aici, nu mai puțin de 44,62% din bugetul total este direcționat către cheltuieli cu invaliditatea. Practic, dintr-un buget anual de aproximativ 5,1 milioane de lei, peste 2,2 milioane sunt alocați acestui capitol.
Blăjeni nu este însă un accident statistic, ci vârful unui aisberg. Alte comune completează un top îngrijorător:
• Comuna Pui – 32,30% din buget pentru invaliditate
• Comuna Certeju de Sus – 26,49%
• Comuna Romos – 26,37%
Aceste procente ridicate indică mai mult decât o problemă de sănătate publică sau un proces natural de îmbătrânire. Ele reflectă o vulnerabilitate economică structurală, în care lipsa veniturilor proprii face ca orice obligație socială să apese disproporționat asupra bugetelor locale.
La polul opus se află marile centre urbane ale județului, unde aceeași cheltuială socială este „diluată” de bugete mult mai consistente și de o economie locală diversificată.
• Municipiul Hunedoara: 7,01% din buget pentru invaliditate
• Municipiul Deva: 8,74%
• Municipiul Petroșani: 6,89%
Deși sumele absolute sunt considerabil mai mari, ponderea lor rămâne redusă. Orașele beneficiază de economii de scară, de taxe locale consistente și de activități economice care permit absorbția mai ușoară a cheltuielilor sociale obligatorii.
Un indicator relevant este cheltuiala pentru invaliditate raportată la numărul de locuitori. Diferențele devin frapante:
• Municipiul Hunedoara: aproximativ 734 lei/locuitor
• Comuna Blăjeni: 2.596 lei/locuitor
Surprinzător, recordul nu aparține Blăjeniului, ci Comunei Bătrâna, cu 1.904 lei/locuitor, deși ponderea invalidității în buget este de doar 5,54%. Fenomenul se repetă în Comuna Leleșe (1.653 lei/locuitor). Explicația este simplă și crudă: comunități foarte mici, îmbătrânite, unde câteva cazuri individuale cântăresc enorm în statistica per capita.
Contrar percepției publice, Ajutorul Social (VMI) joacă un rol marginal în bugetele locale. În majoritatea UAT-urilor, ponderea acestuia se situează sub 1–2%. Cele mai ridicate valori apar în:
• Comuna Pui – 2,58%
• Comuna Bulzeștii de Sus – 2,09%
Această realitate sugerează că presiunea majoră asupra bugetelor nu vine din ajutoare sociale clasice, ci din cheltuieli rigide, permanente, precum indemni-zațiile de invaliditate.
Imaginea de ansamblu este cea a unui județ cu două viteze. Pe de o parte, centrele urbane funcționează ca motoare economice, capabile să susțină cheltuieli sociale fără a-și compromite dezvoltarea. Pe de altă parte, comunele rurale profunde riscă să se transforme în insule de asistență socială, unde rolul principal al administrației locale nu mai este dezvoltarea, ci distribuirea transferurilor de la stat.
Monika BACIU
foto ilustrativa
