Mina Petrila, 11 ani de la ultimul vagonet

Amintiri amestecate: sirene, salvări, explozii și ultimul vagonet. După care s-a făcut aproape liniște. Noroc cu acțiunile culturale, care aduc lumină, muzică și culoarea dată de instalațiile artistului Ion Barbu.

La 11 ani de la ultimul vagonet cu cărbuni care a ieșit din mina Petrila, foștii angajați își amintesc cum le-a fost la acea mină.
Nicolae Alexa este unul dintre supraviețuitorii ultimei explozii. Fratele lui a pierit în ultima explozie de la mina Petrila și acum, după ce a învins moartea, e tot artificier, dar la mina Livezeni.
„Sunt încă activ în cadrul companiei. Dar ziua în care mina s-a închis a fost un moment tragic pentru toată Valea Jiului. În subteran a rămas multă trudă, sacrificii. La suprafață, doar clădirile, care încă ne mai aduc aminte de ceea ce a fost acolo. Când trec pe lângă mină, că trec zilnic, îmi amintesc de tot ce era acolo. Am și amintiri plăcute, dar eu sunt unul dintre cei care a supraviețuit exploziei din 2008, unde fratele meu a murit. Am supraviețuit… O mină schimbă viața unui om, a unei comunități, a tuturor”, spune Nicolae Alexa, artificierul care își amintește ziua în care a fost scos ultimul vagonet, chiar dacă el era deja transferat la altă mină.

Și ca el, toți cei care au scos vagonetul de atunci plin cu huilă și care s-au fotografiat cu bucăți mari de cărbune în mâini și au rămas astfel în istorie. Vagonetul a fost recondiționat și el și pus pe șine, alături de un tren, reabilitat și el și care se află în curtea fostei mine. Planurile sunt, însă, pentru a transforma total acel lor.
„Dezvoltarea fostei exploatări miniere de la Petrila și tranziția ei spre una culturală este o prioritate inclusiv pentru Comisia Europeană. Avem 5 proiecte la care vor fi semnate contractele de finanțare. Mai sunt încă 7 pregătite și sunt plătite studiile de fezabilitate pe Tranziție Justă. Așa că, eu cred că, anul acesta încep licitațiile și, de anul viitor, fosta mină Petrila va fi un șantier”, a spus Costel Avram, administrator public al Consiliului Județean Hunedoara.
Mina Petrila a fost cea mai veche exploatare din Valea Jiului, anul 1858, fiind anul în care a fost acordată concesiunea, iar activitatea a început în 1859. Exploatarea și-a încetat activitatea pe 30 octombrie 2015. Fostul sit industrial a fost transformat într-un spațiu cu valoare culturală și muzeală.

Istoria minei lasă în urmă și nume care au plătit cu sânge funcția de angajat aici. Prima deflagrație este consemnată oficial la 12 decembrie 1872: 17 mineri sunt omorâți de o explozie provocată de o acumulare de metan. În 1982, 14 mineri au murit, iar alți 15 au fost răniți. În 15 noiembrie 2008, mina ia viața a 13 angajați și alți 12 sunt răniți grav. Cu 3 ani înainte de închiderea definitivă, în 12 iunie 2012: doi mineri au fost răniți într-o deflagrație.
Mina Petrila era cea mai adâncă din Valea Jiului, coborând în pământ aproape 1.000 de metri. Exploatarea a primit o grea lovitură în 2008, când, din cauza accidentului colectiv, s-a renunțat la o bună parte din rezerva de cărbune, sectorul în cauză fiind închis pe motiv că era prea periculos.
Doar 337 de angajați mai rămăseseră, în ultimul an, la mina Petrila, de șase ori mai puțini decât în urmă cu 20 de ani. Jumătate dintre ei au fost disponibilizați și au plecat cu salarii compensatorii, ori, cum este cazul lui Nicolae Alexa, au fost transferați la alte exploatări din Valea Jiului.

Diana Mitrache