Fără răspuns de la Ministerul Energiei privind închiderea grupurilor pe cărbune. Ce se întâmplă cu viitorul Văii Jiului?

O interpelare parlamentară privind închiderea grupurilor pe cărbune, securitatea energetică a României și costurile tranziției energetice a rămas fără răspuns din partea Ministerului Energiei. Documentul, transmis în iunie 2026 de deputatul PNL Sebastian Burduja, ridică întrebări importante despre calendarul retragerii capacităților pe cărbune și despre efectele economice și sociale ale acestei decizii, cu implicații directe pentru Valea Jiului.

Intitulată „Renegocierea jalonului din Planul Național de Redresare și Reziliență privind închiderea grupurilor pe cărbune și securitatea în aprovizionarea cu energie electrică”, interpelarea a fost adresată lui Ilie-Gavril Bolojan, în calitate de ministru interimar al Energiei, la data de 16 iunie 2026.
Sebastian Burduja a solicitat clarificări cu privire la posibilitatea renegocierii termenelor asumate de România prin PNRR, la capacitățile energetice care ar trebui să înlocuiască producția pe cărbune și la riscurile pe care retragerea acestor grupuri le poate genera pentru sistemul energetic național.

Valea Jiului, în centrul întrebărilor despre costul închiderii cărbunelui

Pentru Valea Jiului, una dintre cele mai importante mize ale tranziției energetice o reprezintă viitorul Complexului Energetic Valea Jiului și al comunităților care depind de activitatea din sectorul minier.
În interpelarea sa, fostul ministru al Energiei a cerut Ministerului să prezinte date concrete despre costurile totale ale închiderii capacităților pe cărbune. Lista include cheltuielile pentru dezafectarea termocentralelor și a minelor, lucrările de ecologizare și reabilitare a siturilor, ajutoarele de stat acordate Complexului Energetic Oltenia și Complexului Energetic Valea Jiului, precum și plățile compensatorii și indemnizațiile de șomaj pentru angajații disponibilizați.
Documentul pune în discuție și efectele asupra localităților monoindustriale din Oltenia și Valea Jiului, unde activitatea economică și veniturile comunităților locale au legături directe cu sectorul energetic și minier.
O altă întrebare vizează fondurile europene din Mecanismul pentru o Tranziție Justă. Sebastian Burduja a solicitat informații despre sumele atrase și cheltuite efectiv pentru recalificarea angajaților și reconversia economică a bazinelor carbonifere, precum și despre măsura în care aceste resurse pot acoperi costurile sociale ale închiderii.
În lipsa unor date oficiale din partea Ministerului Energiei, rămân neclarificate atât amploarea cheltuielilor publice asociate acestui proces, cât și măsura în care fondurile europene pot susține comunitățile afectate.

Riscuri pentru securitatea energetică și dependența de importuri

Interpelarea abordează și capacitatea României de a înlocui producția pe cărbune cu alte surse de energie. Potrivit documentului, jalonul 114 din PNRR prevede retragerea unei capacități de producție pe cărbune de aproximativ 1.755 MW, cu termene stabilite până la sfârșitul anului 2025 și 31 august 2026.
În acest context, deputatul a cerut Ministerului să precizeze ce capacități noi pe gaz, nuclear, hidro și stocare sunt deja operaționale sau se află în construcție și pot prelua producția retrasă din sistem.
O preocupare distinctă privește riscul de creștere a dependenței de importurile de electricitate, în condițiile în care noile capacități de producție nu intră în funcțiune în același ritm cu retragerea grupurilor pe cărbune.
Documentul atrage atenția asupra diferențelor dintre puterea instalată în surse regenerabile și capacitatea efectivă de a furniza energie la cerere. În perioadele cu producție redusă din surse eoliene și fotovoltaice, centralele dispecerizabile și importurile pot avea un rol important în acoperirea consumului.

Merită închiderea cărbunelui în raport cu toate costurile?

Una dintre cele mai importante solicitări din interpelare privește raportul dintre beneficiile financiare ale respectării jalonului PNRR și costurile totale ale închiderii capacităților pe cărbune.
Sebastian Burduja a întrebat dacă Ministerul Energiei sau Guvernul au realizat o analiză cost-beneficiu care să compare valoarea finanțării europene condiționate de îndeplinirea jalonului cu toate cheltuielile suportate de statul român.
Analiza solicitată ar trebui să includă nu doar costurile tehnice ale închiderii minelor și termocentralelor, ci și ajutoarele de stat, măsurile sociale, lucrările de ecologizare și pierderile de venituri fiscale pentru bugetele locale.
Deputatul a cerut și justificarea economică a respectării termenelor actuale în cazul în care costurile directe și indirecte ale închiderii ar depăși valoarea grantului european asociat jalonului. Într-un asemenea scenariu, întrebarea vizează oportunitatea unei renegocieri care să coreleze retragerea cărbunelui cu punerea efectivă în funcțiune a noilor capacități energetice.

Șapte întrebări, fără răspuns

Prin interpelarea din 16 iunie 2026, Sebastian Burduja a solicitat răspunsuri la șapte întrebări referitoare la renegocierea jalonului din PNRR, capacitățile energetice de înlocuire, riscurile pentru aprovizionarea cu electricitate, calendarul proiectelor pe gaz și nuclear, costurile închiderii cărbunelui și utilizarea fondurilor pentru tranziția justă.
Până la momentul redactării acestui material, Ministerul Energiei nu a transmis un răspuns la întrebările prezentate în interpelare, potrivit informațiilor disponibile pentru acest articol.
Monika BACIU