Mina Paroșeni, 60 de ani de la prima tonă de huilă și un câmp arid
„Între 7 octombrie 1966 – prima tonă de cărbune extrasă și 29 decembrie 2017 – ultimul vagonet cu cărbune scos la suprafață, prin eforturile noastre concentrate s-au extras 26.981.394 de tone de aur negru. Ca timp asta înseamnă: 51 ani și 83 zile; 614 luni și 22 zile; 2.673 săptămâni; 18.711 zile; 449.064 ore; 26.943.840 minute; 1.616.630.400 secunde. (…) Dacă am forma un tren care să poată transporta cele 26.981.394 de tone de cărbune extras în tot acest timp, acesta ar avea 490.571 de vagoane și s-ar întinde pe 7133 de kilometri, adică pe distanța aproximativă Vulcan-Boston în Statele Unite ale Americii sau Vulcan-Beijing în îndepărtata China”. Așa au spus cei care au lucrat la fosta mină Paroșeni, pe pagina dedicată exploatării miniere de la Paroșeni. Locul este acum un câmp arid, iar clădirile care clocoteau cândva de mineri și angajați, au dispărut.
În 7 octombrie 2026, foști angajați, oameni din administrația locală și preoți au venit la troița aflată pe drumul ce ducea spre mină, ca să se roage și să își aducă aminte de viața acestei mine.
„Se mai putea scoate cărbune de aici, dar așa a fost să fie: pe noi, mină mecanizată, ne-au închis și pe alții i-au lăsat. Am plecat în 2019 la mina Lupeni, că mai aveam până la pensie, dar ultima zi când am lucrat aici era foarte trist. Atunci mi-au dat lacrimile. 26 de ani de mină nu e puțin. Și mama a lucrat aici și tata, deci aici a lucrat toată familia mea”, a spus un pensionar miner, venit să ia parte la ceremonia de comemorare.
„Am avut brigadă aici, la aeraj. Eu am condus-o. Erau timpuri bune, deși, spre final nu prea mai erau materiale. Dar am prins și timpuri bune. Când văd totul ras, mă întreb cine a hotărât asta. E mare păcat. Era clădirea de birouri, legată la curent, la gaz, la apă, canalizare, putea să facă un azil, ori ceva pentru copiii de aici, din zonă. Păcat!”, spune un fost brigadier, ieșit și el la pensie.
La troiță au venit mineri care au coborât sub pământ, aici, al Paroșeni. Se salutau cu „Noroc bun!” și, poate cel mai important, au depănat amintirile acelor vremuri.
La ei s-a gândit preotul de la Vulcan, cel care a slujit în această zi, la 60 de ani distanță de la prima tonă de huilă, la troița de pe stradă, singura care mai amintește de Exploatarea Minieră Paroșeni.
„Sunt minerii care s-au jertfit în adâncul pământului. Eu am un frate care s-a jertfit la această mină și pentru toți cei care au trecut în veșnicie, nădăjduim ca rugăciunea noastră să fie una nu a uitării, ci a împlinirii că suntem toți trecători pe pământ și că jertfa lor este una care ne aduce aminte că, prin muncă și dăruire, minerii au biruit întunericul pământului”, a spus Florin Gherghina, preot.
„Din păcate, amplasamentul minei a rămas azi doar un câmp. Este de datoria noastră să ne amintim de cei care au lucrat aici, de cei care și-au pierdut viața în adâncuri, dar și de cei care au câștigat pâinea aici. Am avut această inițiativă, împreună cu părintele Florin Gherghina. Anul trecut am venit aici pentru prima dată în luna octombrie. Încercăm să facem o tradiție ca, pe data de 7 octombrie, data în care s-a extras pentru prima dată cărbune aici, în anul 1966, să păstrăm un moment de rugăciune. Face parte din istoria noastră și e bine să ne amintim de toți acești oameni”, a spus Cristian Merișanu, primarul municipiului Vulcan.
Diana Mitrache
