Valea Jiului, prinsă în marea ecuație a renunțării la cărbune. Costurile închiderii minelor și viitorul energetic, cerute la socoteală Guvernului

Renunțarea României la cărbune și efectele acestui proces asupra securității energetice, locurilor de muncă și comunităților miniere au ajuns în centrul mai multor întrebări adresate Guvernului în 2026. Valea Jiului apare explicit în această dezbatere, alături de Complexul Energetic Valea Jiului, iar una dintre marile întrebări privește costul real al închiderii capacităților pe cărbune și al tranziției economice.

Patru întrebări parlamentare depuse între mai și septembrie 2026 conturează aceeași problemă din unghiuri diferite: cât cărbune mai produce România, când renunță la capacitățile care folosesc această resursă, ce pune în loc și cine suportă costurile economice și sociale ale tranziției.
Pentru Valea Jiului, miza este directă. Documentele aduc în discuție huila, Complexul Energetic Valea Jiului, locurile de muncă și reconversia economică a bazinelor carbonifere.

Câtă huilă mai produce România și ce se întâmplă cu această producție

Prima întrebare parlamentară dintre cele patru a fost înregistrată la Camera Deputaților la 13 mai 2026. Deputatul Cristina-Emanuela Dascălu a solicitat Ministerului Energiei date despre situația producției de cărbune din România și utilizarea acesteia în contextul securității energetice.
Documentul cere ca producția actuală să fie prezentată separat pentru lignit și huilă și pentru principalele bazine miniere.
Această solicitare are legătură directă cu Valea Jiului prin huilă, resursa exploatată în bazinul carbonifer al zonei.
Ministerului Energiei i se cer, printre altele, date despre cantitatea de cărbune folosită pentru consumul intern și producerea energiei electrice, eventualele exporturi, stocurile strategice și gradul în care producția internă acoperă necesarul centralelor pe cărbune.
O altă întrebare privește strategia Ministerului Energiei pentru utilizarea resurselor interne în perioada de tranziție energetică, cu referire la protejarea locurilor de muncă și a capacității naționale de producție.

Valea Jiului apare explicit în problema costurilor renunțării la cărbune

O lună mai târziu, la 16 iunie 2026, o altă întrebare parlamentară a adus în discuție calendarul prevăzut prin PNRR pentru retragerea capacităților pe cărbune.
Deputatul Sebastian Burduja arată în document că jalonul 114 din PNRR prevedea dezafectarea unei capacități de producție pe cărbune de aproximativ 1.755 MW: 1.045 MW până la sfârșitul anului 2025 și încă 710 MW până la 31 august 2026. Documentul plasează aceste termene într-un calendar mai larg, cu ieșirea completă din cărbune până în 2032.
Potrivit întrebării parlamentare, retragerea cărbunelui trebuia compensată prin aproximativ 1.300 MW în centrale noi și flexibile pe gaze și cel puțin 3.000 MW în regenerabile.
Autorul întrebării susține însă că toate centralele pe gaze care ar trebui să preia rolul cărbunelui nu sunt încă în funcțiune și cere Guvernului să precizeze ce capacități de înlocuire pe gaz, nuclear, hidro sau de stocare sunt efectiv operaționale ori în construcție. Aici apare explicit și Valea Jiului.

Cât costă, de fapt, închiderea în Valea Jiului

Una dintre întrebările adresate Guvernului cere o analiză cost-beneficiu care să compare finanțarea nerambursabilă din PNRR cu toate costurile asociate renunțării la cărbune.
Lista din document este amplă.
Sunt menționate dezafectarea termocentralelor și a minelor, ecologizarea și reabilitarea siturilor, ajutoarele de stat acordate Complexului Energetic Oltenia și Complexului Energetic Valea Jiului SA, plățile compensatorii, indemnizațiile de șomaj și măsurile de tranziție justă.
Documentul cere ca în calcul să intre și reconversia economică a zonelor monoindustriale din Oltenia și Valea Jiului, precum și pierderea veniturilor fiscale ale bugetelor locale.
Este una dintre cele mai directe legături dintre dezbaterea națională privind renunțarea la cărbune și viitorul economic al Văii Jiului.
Întrebarea adresată Guvernului este, în esență, dacă totalul costurilor directe și indirecte suportate de stat pentru închidere poate ajunge să depășească valoarea grantului european asociat jalonului și, dacă acest lucru se întâmplă, care mai este justificarea economică a calendarului stabilit.
Documentul nu oferă răspunsul la această întrebare și nici o valoare totală pentru costurile Văii Jiului. Solicită Guvernului să prezinte aceste date.

Ce bani au ajuns efectiv în bazinele carbonifere

O altă problemă importantă pentru Valea Jiului privește tranziția justă. Guvernului i se cere să precizeze ce fonduri din Mecanismul pentru o Tranziție Justă au fost efectiv atrase și cheltuite pentru recalificarea forței de muncă și reconversia economică a bazinelor carbonifere.
Întrebarea merge mai departe și solicită să se stabilească dacă aceste fonduri acoperă costul social total al închiderilor sau dacă o parte din povară ajunge tot la bugetul național.
Pentru Valea Jiului, această temă este esențială deoarece documentul o identifică explicit drept una dintre zonele monoindustriale afectate de procesul de renunțare la cărbune. O nouă solicitare în august: a cerut România modificarea calendarului?

Tema revine în Parlament la 12 august 2026

Deputatul Nicolae-Adrian Bara îi solicită premierului Ilie Bolojan să precizeze dacă Guvernul sau Ministerul Energiei au inițiat oficial discuții cu Comisia Europeană pentru renegocierea calendarului de închidere a termocentralelor pe cărbune.
Sunt cerute inclusiv data inițierii demersurilor, instituțiile europene contactate, argumentele prezentate de România, capacitățile pentru care s-ar fi cerut o amânare și poziția comunicată de Comisia Europeană.
În cazul în care astfel de demersuri nu au existat, deputatul solicită Guvernului să explice motivele și să precizeze dacă actualul calendar este compatibil cu necesitățile de securitate energetică ale României.
Documentul ridică și problema menținerii temporare a unor capacități pe cărbune până când noile capacități de producție și stocare pot să le înlocuiască.
Valea Jiului nu este nominalizată în această întrebare parlamentară. Tema are însă legătură cu dezbaterea prezentă în documentul din iunie, unde Complexul Energetic Valea Jiului și costurile sociale ale închiderilor apar explicit.

Valea Jiului, între închiderea cărbunelui și reconversia economică

Puse cap la cap, cele patru documente arată că dezbaterea din Parlament nu mai privește doar data la care România renunță la cărbune.
Apar întrebări despre producția de huilă și lignit, securitatea energetică, capacitățile care trebuie să înlocuiască termocentralele, costurile suportate de stat, locurile de muncă și reconversia economică a fostelor regiuni miniere.
Pentru Valea Jiului, documentul din 16 iunie este cel mai important dintre cele patru. Acesta introduce explicit Complexul Energetic Valea Jiului, costurile asociate închiderii, plățile sociale și măsurile necesare pentru tranziția unei zone monoindustriale.
Rămâne însă o diferență esențială între întrebările ridicate în Parlament și răspunsurile oficiale: cele patru PDF-uri analizate sunt întrebări parlamentare, nu răspunsurile Guvernului.
Prin urmare, documentele nu stabilesc cât va costa închiderea capacităților din Valea Jiului, câți bani au fost cheltuiți efectiv pentru reconversie sau dacă Guvernul a obținut modificarea calendarului. Tocmai aceste informații sunt solicitate Executivului în documentele parlamentare.
Monika BACIU