Creaturile uimitoare din Defileul Jiului pe care trecem fără să le vedem

La prima vedere, Parcul Național Defileul Jiului înseamnă păduri, stânci, apă și liniștea unui peisaj pe care omul îl traversează adesea fără să observe toate formele de viață din jur.
Dar pădurea are și o lume pe care ochiul o descoperă cu greu. Sub frunzele căzute, pe pietrele ude din apropierea Jiului, pe tulpinile plantelor sau printre ierburile de la marginea pădurii există un adevărat microcosmos. Este lumea nevertebratelor, o faună discretă, dar esențială pentru sănătatea ecosistemului.
Reprezentanții Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva atrag atenția asupra acestei biodiversități spectaculoase din Parcul Național Defileul Jiului.
Dacă ridici o frunză de pe sol, imaginea pădurii se schimbă.
Ceea ce pare un strat simplu de frunze uscate poate ascunde o întreagă comunitate de viețuitoare. Unele sunt aproape imposibil de observat fără atenție. Altele surprind prin forme, culori sau dimensiuni.
Scorpioni de talie mică, coleoptere cu reflexii metalice și alte nevertebrate își găsesc aici adăpost și hrană.
Pentru un turist, astfel de creaturi pot părea doar detalii ale peisajului. Pentru ecosistem, însă, ele au o importanță mult mai mare.
Fiecare specie ocupă un loc în această rețea complexă a vieții.
Printre cele mai spectaculoase apariții se află o omidă galbenă cu ochiuri albastre.
Aspectul ei poate surprinde pe oricine o întâlnește pentru prima dată.
Este stadiul larvar al fluturelui ochi de păun mare, Saturnia pyri, considerat cea mai mare specie de fluture din Europa.
În această etapă, omida are un aspect cu totul diferit de imaginea pe care oamenii o asociază cu un fluture. Culorile puternice și desenele de pe corp îi conferă un aspect aproape neverosimil.
Natura nu are nevoie de imaginația unui artist pentru a crea forme spectaculoase. Le produce chiar în mijlocul pădurii.
Dimensiunea acestor animale nu spune aproape nimic despre importanța lor.
Nevertebratele fac parte din rețeaua trofică a ecosistemului și contribuie la funcționarea acestuia. Ele reprezintă hrană pentru alte animale și participă la procesele naturale care mențin echilibrul habitatelor.
Astfel, o vietate pe care omul abia o observă poate avea un rol important într-un lanț care ajunge până la păsări, mamifere și alte componente ale ecosistemului.
În pădure, nimic nu există cu adevărat separat.
O frunză, o insectă, o piatră, o plantă, apa Jiului și animalele care depind de acest habitat fac parte din același sistem.
Există și un alt mod de a descoperi Parcul Național Defileul Jiului.
Nu doar prin trasee, priveliști și puncte de belvedere, ci și prin ceea ce se află la câțiva centimetri de pământ.
Pe o piatră de râu poate apărea o formă de viață pe care nu ai observat-o cu o secundă înainte. Sub o frunză poate exista un mic prădător. Pe o tulpină poate apărea o omidă cu un desen spectaculos.
Este o lume care nu face zgomot și nu cere atenție.
Există pur și simplu.
Iar tocmai această discreție îi face pe oameni să uite cât de bogată este natura din jurul lor.
Parcul Național Defileul Jiului nu înseamnă doar peisajul spectaculos pe care îl vedem de la nivelul ochilor.
În sol, sub frunze, pe stânci, în apropierea apei și printre plante există o biodiversitate care susține întregul habitat.
Nevertebratele fac parte din această arhitectură naturală. Fiecare specie are locul său, iar dispariția sau reducerea unor populații poate afecta relațiile dintre numeroase alte organisme.
De aceea, protejarea unui parc național înseamnă mai mult decât protejarea copacilor sau a animalelor mari.
Înseamnă și protejarea unei lumi aproape invizibile. O lume pe care, la următoarea plimbare prin Defileul Jiului, poate merită să o privim puțin mai atent.
Monika BACIU