Criza energetică arată cât de mult a pierdut România din capacitatea de rezervă

Seceta din această vară a scos la iveală o problemă construită în ani: România a redus masiv producția pe cărbune, dar noile capacități capabile să asigure energie constantă nu au venit suficient de repede. În centrul acestei schimbări se află și Valea Jiului, regiune care a pierdut treptat un rol strategic în sistemul energetic național.

Cărbunele din Valea Jiului, o rezervă energetică pierdută

Timp de decenii, minele de huilă din Valea Jiului și termocentrala Paroșeni au reprezentat una dintre puținele surse de energie disponibile indiferent de vreme.
Cărbunele nu depindea de debitul Dunării, de soare sau de vânt. Centralele pe huilă puteau funcționa zi și noapte, iar energia produsă avea rolul de echilibru în momentele în care alte surse scădeau.
Prin retragerea treptată a capacităților pe cărbune, România a pierdut nu doar producție, ci și o parte din flexibilitatea sistemului energetic.
Complexul Energetic Hunedoara, care includea termocentralele Mintia și Paroșeni, a fost una dintre structurile afectate de această tranziție. Mintia a ieșit din sistem, iar Paroșeni a rămas o capacitate mult mai mică față de perioada în care Valea Jiului era un pilon energetic național.

3.780 MW retrași din cărbune. Ce a pus România în loc?

România și-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență eliminarea a 3.780 MW instalați pe cărbune până la finalul anului 2025.
În această categorie au intrat capacități importante din Complexul Energetic Oltenia, dar și din fostul Complex Energetic Hunedoara.
Problema nu este doar închiderea centralelor poluante, ci ritmul în care au fost retrase față de apariția unor alternative stabile.
Energia solară și eoliană au crescut rapid, însă aceste surse produc doar în anumite condiții. Panourile fotovoltaice nu pot asigura consumul de noapte, iar turbinele eoliene nu pot compensa perioadele fără vânt.
În schimb, centralele pe cărbune ofereau energie predictibilă exact în momentele critice.

Criza din această vară arată vulnerabilitatea sistemului

Problema actuală are un factor imediat: seceta afectează producția hidro și pune presiune asupra funcționării centralei nucleare de la Cernavodă, care depinde de apa Dunării pentru răcire.
Dar în spatele acestei situații există o vulnerabilitate mai veche: lipsa unor capacități de rezervă suficiente.
Dacă o parte din centralele pe cărbune ar fi fost păstrate în stare de funcționare sau în rezervă tehnică, România ar fi avut o plasă suplimentară de siguranță în perioadele de consum ridicat.
Pentru Valea Jiului, această realitate ridică o întrebare importantă: ce rol mai poate avea o regiune care timp de peste un secol a alimentat industria energetică a României?

Paroșeni, ultimul simbol energetic al Văii Jiului

Termocentrala Paroșeni rămâne una dintre ultimele legături directe dintre Valea Jiului și sistemul energetic național.
Modernizată pentru reducerea emisiilor, centrala a fost gândită ca o capacitate de tranziție, care să utilizeze resursele existente până la dezvoltarea unor noi soluții energetice.
Închiderea completă a infrastructurii pe cărbune fără alternative funcționale a lăsat România cu mai puține opțiuni în perioade extreme.
Canicula, seceta și consumul ridicat de energie arată că un sistem energetic nu are nevoie doar de surse verzi, ci și de capacități capabile să răspundă rapid atunci când vremea afectează producția.
Monika BACIU